„Dacă te trezești noaptea gândindu-te la patrimoniul Iașiului, nu mai adormi”

Fabrica de Tigarete - Iași (sursă foto: http://www.vice.com/ro/read/locuri-parasite-fabrica-de-tigarete-iasi )

Un mic studiu de caz pe clădirile de patrimoniu din Iași pune pe tapet haosul existent în domeniu: o legislație ineficientă, slabă colaborare instituțională și o speranță pusă în seama societății civile. șeful Direcției Județene de Cultură, Virgil Băbîi, descrie labirintul pe care trebuie să-l parcurgă zilnic pe problemele legate de patrimoniu.


În Iași există mai bine de 700 de monumente de arhitectură. În 2015, după cum arată raportul de activitate elaborat de Direcția Județeană de Cultură, numai trei clădiri civile clasate ca monumente se aflau în procese de restaurare, în timp ce alte șase se găseau în pericol de autodemolare.

Virgil Babai (sursă http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/monumentele-istorice-se-prabusesc-in-capul-autoritatilor--217198551.html )
Virgil Băbîi (sursă http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/monumentele-istorice-se-prabusesc-in-capul-autoritatilor–217198551.html )

Reconstrucția celor mai multe dintre clădirile de patrimoniu depinde de absorbția fondurilor europene. Din bugetul local se poate acoperi, în general, abia 2% din valoarea unei lucrări de reabilitare. Pentru 12 din 17 clădiri civile care au primit avizul pentru proiectele de restaurare n-a fost prevăzută nicio formă de finanțare.  șase dintre ele se află într-o stare avansată de degradare sau au nevoie de intervenții urgente. Printre acestea se află Muzeul de Istorie Naturală și Filarmonica. Maternitatea „Elena Doamna”, fostul spital israelit, are nevoie de consolidare, dar nu a fost depus spre avizare niciun proiect și nici nu este prevăzută finanțarea unor eventuale lucrări.

În ultimul an, a fost finalizată restaurarea doar pentru trei clădiri civile de patrimoniu: școala „Carol I”, ridicată în secolul al XIX-lea, Muzeul Municipal și Palatul Culturii. Lucrările la Casa Burchi -Muzeul Municipal au început în 2013. Ministerul Culturii a acordat 3.4 milioane de lei, din valoarea totală a proiectului, de 19.4 milioane de lei. 15.5 milioane au fost primiți prin finanțare europeană, iar Primăria Iași a investit 510.000 lei. În 2016, pentru finalizarea lucrărilor la Palatul Culturii, ministerul a acordat 10.6 milioane de lei. Palatul se afla în proces de restaurare din 2008.

În prezent, se lucrează la reabilitarea Casei „A. D. Xenopol”, pentru care au fost obținute fonduri europene. Pentru alte patru clădiri, printre care și corpul vechi al școlii „Vasile Lupu”, aflat în stare gravă de degradare, lucrările au fost întrerupte din pricina epuizării resurselor.

Monumentele se autodistrug până când primesc finanțare pentru restaurare

Prin Planul Național de Restaurare (PNR), pentru cinci monumente de cult din județ au fost alocate finanțări și în 2015, iar lucrările s-au încheiat numai la Catedrala Mitropolitană „Întâmpinarea Domnului”. La Sinagoga Mare au fost finalizate lucrările de consolidare-restaurare, însă din pricina infiltrării apei în pereții clădirii, finisarea interiorului a fost amânată. Lucrările în celelalte trei șantiere au fost oprite fie din pricina datoriilor anterioare înregistrate la firmele contractante, fie din cauza neregulilor constatate în timpul intervențiilor de restaurare.

Alte 14 monumente incluse în PNR în anii trecuți „“ unele, încă din 2008 – nu au primit finanțare nici în 2015. Dintre acestea, numai două sunt clădiri civile, ambele aflate în stare avansată de degradare. Una dintre ele, Casa Roset, se află în planul de restaurare din 2008, iar în 2012 a fost distrusă parțial, în urma unui incendiu. Celălalt monument, Castelul Sturdza- Miclăușeni,  deși a fost în parte restaurat în urmă cu șapte ani, lucrările n-au fost recepționate, iar în prezent are nevoie de intervenții urgente.

Rareori se aplică legea

Construcțiile a căror restaurare este prioritară sunt selectate în funcție de vechimea și complexitatea lor arhitecturală. Majoritatea clădirilor de patrimoniu nu se află aproape niciodată pe o astfel de listă de priorități. Este vorba despre casele vechi aflate fie în proprietatea persoanelor fizice, fie în proprietatea instituțiilor. Acestea se numără printre imobilele care sunt cel mai des modificate de către locatari, care fie le lasă să se autodemoleze, fie le afectează structura prin reparații executate ad-hoc, fără avizul Ministerului Culturii.

Potrivit Legii 422/2001, articolul 36, aliniatul 1, proprietarii și administratorii monumentelor istorice sunt cei obligați să asigure paza și protecția lor. Trebuie să realizeze reparațiile curente, lucrările de întreținere, conservare și restaurare, cu aviz din partea Ministerului Culturii. Au, de asemenea, obligația de a înștiința de urgență, în scris, primarul și Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național despre orice modificare sau degradare fizică. În caz contrar, ar fi sancționați de către Poliția Locală și Compartimentul de Control în Urbanism.

„Legislația aceasta nu se aplică aproape niciodată. Este absolut ineficientă”, explică Virgil Băbîi, directorul DJC Iași.  „Sunt monumente care se află în proprietatea instituțiilor „“ a Primăriei, a Consiliului Local sau Județean, de exemplu, care nu pot fi restaurate fiindcă nu sunt fonduri. Cine pe cine amendează, în cazul ăsta? Apoi, dacă mă duc la o persoană fizică, proprietar al unui monument istoric, și-i zic: «Ești obligat să-l restaurezi», omul îmi răspunde: « Stimabile, îmi dai tu bani?», iar eu n-am de unde să-i dau. știu că în 2013 am primit de la Primărie o listă cu toate somațiile făcute pentru întreținerea necorespunzătoare a clădirilor de patrimoniu, dar lista aceasta nu este actualizată. Oricum, legea nu este aplicabilă”.

De ce-ai vrea să ai un monument istoric?

Într-adevăr, în ultimii ani, puțini proprietari de monumente istorice au fost amendați fiindcă nu și-au îngrijit casele, iar cele administrate de autoritățile locale și închiriate ca spații de locuire ajung să fie evitate. Au probleme de fundație, conductele sunt vechi și utilitățile lipsesc. „Suntem trei familii care trăim aici, în chirie, de peste 20 de ani”, povestește Mariana Cărămidaru, care locuiește în „Casa Berthelot”, clasată ca monument istoric. Imobilul nu este branșat la rețeaua centrală de încălzire și nici la sistemul de alimentare cu gaze. „Noi avem noroc, fiindcă am putut să refacem sobele, că avem coșuri, așa că iarna ne încălzim cu lemne. Dar celelalte apartamente din clădire se încăzesc prin rețeaua electrică, cu radiatoare. Numai în spate, într-un apartament care are intrare separată, cineva care s-a mutat recent s-a branșat la gaz și probabil că vrea să cumpere. Noi am schimbat tabla pe acoperiș, dăm cu var, încercăm s-o facem locuibilă. De când sunt aici, n-a fost făcută nicio lucrare de restaurare sau de îmbunătățire, iar familia nu vrea să investească, fiindcă nu-i proprietatea noastră. În funcție de suprafața apartamentului, plătim lunar între 180 și 250 de lei pe chirie, dar confortul e minimal.”

Familia Cărămidaru a cumpărat geamuri din termopan, dar așteaptă să strângă bani și pentru tâmplăria din lemn, ca să le poată monta fără să afecteze clădirea. În alte case de patrimoniu locuiesc însă familii vulnerabile, care n-au nici resursele, nici cunoștințele adecvate ca să respecte legea atunci când încep reparații ad-hoc. Lucrările ar trebui făcute numai cu avizul ministerului, de către persoane fizice sau juridice atestate, folosind materiale potrivite, care să nu afecteze stilul arhitectural al monumentului. „Sunt biserici clasate pe care, când mergi în teritoriu, le vezi că au geamuri din termopan montate în tâmplărie de PVC. Așa ceva n-ar fi fost niciodată avizat, deci e clar cum s-au desfășurat lucrările. Nu te miră că locatarii săraci se apucă de capul lor să intervină. și ce poți să faci? Poliția îți spune că reclamația este «neconformă cu legea», iar instanța hotărăște neînceperea urmăririi penale și nu îi obligă să aducă monumentul înapoi la starea inițială. Iar aici vorbim despre monumente strategice, cu adevărat semnificative pentru istoria Iașiului, iar nu de locuințe”, spune Virgil Băbîi, directorul DJC Iași.

Cum să scapi de patrimoniu: îl lași să se autodemoleze, ca să valorifici terenul

Din cele patru procese aflate pe rol în 2015, în care Direcția de Cultură reclamase distrugerea sau modificarea monumentelor istorice, trei începuseră cu mai bine de trei ani în urmă fără să se fi încheiat cu o decizie definitivă. Este și cazul Conacului de la Poieni, cu o suprafață de peste 1482 de metri pătrați, cunoscut ca Ansamblul Spitalului Centru de Zi, care a fost lăsat să se distrugă, de către proprietari. În primă fază, reclamația DJC a fost considerată „neconformă cu legea” de către poliție, iar decizia procurorului a prevăzut plata unei amenzi, fără să solicite și readucerea monumentului la starea inițială. DJC Iași a făcut plângere, iar cazul a fost returnat Serviciului de Investigații Criminale de la Inspectoratul Județean de Poliție. și în cazul Fabricilor de Cărămidă și de Èšigarete, clasate ca monumente industriale, instanța a hotărât inițial tot neînceperea urmăririi penale pentru distrugerea, furtul și însușirea unor valori culturale.

Neîngrijirea clădirilor de patrimoniu este rareori sancționată cu adevărat în instanță, iar lucrările de conservare sunt, oricum, costisitoare. De aceea, proprietarii preferă adesea să scape de clădirile istorice, lăsându-le să se autodemoleze. Este o situație deseori speculată în afacerile imobiliare cu monumente. „Uneori e bătător la ochi. Vezi că un om cu o condiție financiară modestă vrea să cumpere casa de patrimoniu în care locuiește. El n-ar avea mijloacele financiare, cu siguranță, așa că suspectezi că în spatele lui se află un samsar imobiliar care vrea terenul”, explică Virgil Băbîi. Un teren cu un monument istoric pe el se vinde greu și, de obicei, la un preț mic, fiindcă nimeni nu-și dorește bătaia de cap și limitele impuse de lege, când vrea să valorifice spațiul în scopuri comerciale.

„Am cerut informații de la Cadastru. Mi-au răspuns că o singură informare costă 170 de lei”

„Dacă te trezești noaptea gândindu-te la patrimoniul Iașiului, cu siguranță nu mai adormi. Nici măcar listele de monumente publicate în Monitorul Oficial nu sunt corecte”, explică Virgil Băbîi. În anii „™90, când a fost reîntocmită evidența monumentelor, numeroase clădiri au fost greșit identificate. Pe hârtie, sunt localizate la adrese greșite. Este cazul vechi de 20 de ani al unei case abandonate, aflată în proprietate privată. Pe listele de patrimoniu figurează pe strada Toma Cozma, deși se află pe Turcu 16. „Legea prevede că proprietarul trebuie să facă cerere de reclasare. Pentru asta, trebuie întocmit un dosar, de către experți. Iar experții nu lucrează pe gratis. În unele cazuri, am încercat să-i convingem pe proprietari. Am plătit noi documentația. Așa s-a întâmplat cu o clădire care, dintr-o eroare, era trecută pe o stradă cu numărul «7.9 A», dar ea se afla pe «7.9». După ce am făcut documentația, familia mi-a comunicat că s-a răzgândit și nu mai vrea să claseze construcția cu adresa corectă.”

Tot din cauza aceasta, a durat mai bine de 10 ani până cînd Muzeul „Sadoveanu” a putut fi reinclus pe lista monumentelor istorice. În 1992, muzeul figura în Monitorul Oficial la categoriile monument de arhitectură și casă memorială. În 2004 a fost radiat din greșeală. Pentru că nu avea un certificat de intabulare, reclasarea a fost imposibilă. „Clădirea a intrat într-un proces de revendicare de către urmașii scriitorului și până când nu s-au finalizat actele de proprietate n-am putut face nimic. Anul trecut, în august, am trimis documentația la București, dar nici acum nu avem o rezoluție. Au fost însă rectificări trimise din 2003, care nu s-au regăsit în Monitorul Oficial. Listele de patrimoniu sunt departe de-a fi complete sau adecvate. Unele dintre monumente nici nu mai există. Am fost în Covasna sau Lețcani și n-am mai găsit bisericile, de exemplu. Din povestirile oamenilor, am aflat c-au fost reconstruite în altă parte”, povestește Virgil Băbîi.

Monitorizarea monumentelor de cult este anevoioasă în Iași, unde în organigrama DJC există doar șapte angajați, dintre care unul singur este inspector de specialitate. „Eu nu știu, efectiv, care e situația cu multe dintre clădirile din patrimoniu, fiindcă nu pot culege informații. Merg pe teren și văd o clădire monument care este degradată. Cui îi înmânez somația, când nu știu cine este proprietarul? Când era în vigoare legea aceea, cu scutirea de impozit pentru proprietarii de monumente care realizează lucrări de restaurare și consolidare, puteam să aflu așa identitatea proprietarilor. Acum, am cerut informații de la Cadastru. Mi-au răspuns că o singură informare costă 170 de lei. Păi, la câte informări am eu nevoie, e imposibil pentru Direcție să plătească!”

Anul acesta, dintr-o eroare administrativă, și bugetul DJC pentru acțiuni de promovare a patrimoniului imobil este blocat. Abia din august va putea fi alocat, iar directorul consideră că va fi suficient doar pentru câteva „tipărituri”. Când legislația este ineficientă pentru protejarea clădirilor de patrimoniu, iar cooperarea dintre instituții lipsește, Virgil Băbîi crede că soarta monumentelor depinde în mare măsură de reacțiile societății civile, care ar putea presa autoritățile să ia măsuri pentru conservarea simbolurilor culturale.

Alte articole recomandate

Trimite un comentariu