„Despărțirea de părinți îi face pe copii foarte vulnerabili medical”

Decăderea economică din Valea Jiului a alimentat fenomenul migrației externe a populației locale. și aici, copiii cu părinți plecați peste hotare trăiesc drame personale


Lăsați în țară, pentru ca părinții să le poată oferi un trai mai bun, sau măcar unul decent, copiii din Valea Jiului ai celor care aleg să plece la muncă peste hotare devin altfel de oameni. E ca o boală care le macină sufletele.

Ce îi diferențiază totuși? Psihologii care sondează cazurile acestor tineri spun că fiecare se refugiază în diverse medii, în funcție de momentul la care li se întâmplă să rămână cu alte rude. Asta depinde și de educația pe care părinții le-au oferit-o până să plece.

„Cei care dau greș, dar mai ales cei care reușesc să ne uimească cu performanțele lor școlare suferă enorm. Trăirea e mai intensă la ultimii pentru că ei caută să le facă pe plac părinților de la distanță și să nu îi supere”, spune psihologul Silvana Capriș.

„Erau momente groaznice când ai mei plecau de acasă”

Aceeași interpretare vine și dinspre Alexandru Casian Vidale, un tânăr din Petroșani, ai cărui părinți au plecat în Spania când era în școala primară. În clasa a XII-a, deși a trăit doar cu bunica în Vale, a fost unul dintre puținii care au luat 10 la matematică la Bacalaureat, numărându-se printre cei mai buni elevi pe care i-a avut liceul până în 2015.

„Aveam 9 ani, eram în clasa a III-a, pe final, când părinții s-au dus pentru prima dată de lângă mine. La început mi-a fost foarte greu, dar m-am obișnuit cu ideea și am mers mai departe cu gândul că într-o zi voi fi alături de ei. Să vă spun cum era? Atunci când veneau acasă și după aceea plecau”¦ acelea erau momente groaznice! Eram copil și sufeream enorm de dorul lor”, mărturisește Alexandru.

Băiatul a ajuns acum student în Spania, lângă ai săi, unde a visat timp de aproape 10 ani. A fost ambițios și, chiar dacă ar fi avut bani destui, a preferat modestia, pentru că așa și-ar fi dorit mama și tata să îl vadă.

„Consuma droguri și se credea un mic zeu local”

Copiii își schimbă rapid sistemul de valori și asta imediat ce sufletul le este gol, după plecarea părinților. Psihologii spun că momentul vine ca un declic în viața lor, iar unii aleg să fie un altfel de „erou” al școlii. Povestea se termină însă uneori la secția de poliție. „Nu cu mult timp în urmă, am cunoscut la cabinet un tânăr licean, adus de bunica lui, care nu mai știa cum să îl convingă să fie serios. A fost săltat cu mascați de la școală, pentru că era consumator de droguri. Când a ajuns la noi, nu considera însă că are vreo problemă. În mintea lui, era zeu, era popular în școala lui, avea telefoane de ultimă generație, bani cu care își încuraja viciul, pentru că îi primea de la mama din străinătate. În accepțiunea lui, bunica avea probleme, nu el. și nici nu am reușit să îl aduc de prea multe ori la consiliere”, spune Silvana Capriș.

Astfel de copii se refugiază într-un grup, care nu întotdeauna e bine văzut. Acolo devin lideri, pentru că au buzunarele doldora cu bani de la părinți. Universul lor se reconstruiește. Tot Silvana Capriș explică: „Sunt ca niște copii bolnavi, la propriu. Cei care rămân fără părinți sunt extrem de vulnerabili în fața bolilor de orice fel. Le fuge pământul de sub picioare după ce mama sau tata pleacă de lângă ei. Când sunt mici, speră că boala lor îi va aduce înapoi pe părinți, pentru că, nu-i așa?, părinții le-au stat la căpătâi când aveau febră!”.

Alte articole recomandate

1 Comentariu

Trimite un comentariu