Ferma de la școala Waldorf

Ore de agrocultura - noiembrie 2014

În 2007, Organizația Mondială a Sănătății (World Health Organization – WHO) a demarat Inițiativa Europeană de Supraveghere a Obezității în Rîndul Copiilor prin care să colecteze date standardizate, care să sprijine politicile continentale de combatere a tulburărilor alimentare dezvoltate la vârste fragede. În raportul de țară elaborat în 2013 pentru România, a fost evaluată sănătatea copiilor de opt ani, în primii ani de școală. 26.75% dintre aceștia erau deja supraponderali sau obezi conform standardelor WHO, iar problemele legate de greutatea excesivă apăreau în mai mare măsură în mediul urban, față de mediul rural sau semi-urban. Planul european de acțiune pentru combaterea obezității în rîndul copiilor pentru 2014-2020 prevede opt direcții de intervenție. Una dintre ariile prioritare se referă la comportamentele alimentare deprinse la școală și vizează transformarea unităților de învățământ în spații atractive de luat masa.

 

Gătitul și grădinăritul la școală pot combate obezitatea

Conform planului, schema europeană de distribuție a laptelui și a fructelor proaspete în școli trebuie să ajungă să funcționeze ca un cofraj pentru acțiunile de educație alimentară. Schema europeană pentru distribuirea laptelui a funcționat din 1977, ca demers în cadrul Politicii Agricole Comune, pentru sprijinirea producătorilor de lapte și produse lactate. Schema Fructelor în școală a pornit de la bun început ca măsură de încurajare a alimentației sănătoase în rândul elevilor. În 2014, Comisia Europeană a propus unificarea celor două și revizuirea lor, astfel încât să faciliteze formarea comportamentelor alimentare sănătoase. Programul, „Mănâncă bine, Simte-te Bine„ pornește de la modelul „fermă la școală”, prin care copiii sunt îndrumați prin activități practice să se apropie de natură și de agricultura ecologică, formându-și noi preferințe alimentare.

Cele două programe guvernamentale românești, prin care elevii primesc mere, cornuri și lapte au fost susținute prin fonduri europene, deși „Cornul și laptele”, implementat în 2002, n-a fost niciodată aliniat cu proiectul european care sprijinea industria de procesare a laptelui. În 2011/ 2012,  peste opt milioane de euro au fost alocate României pentru distribuirea laptelui către elevi. A fost cea mai mare sumă atrasă de către un stat european, după Suedia. În 2013/ 2014, pentru programul de furnizare a merelor către școlile românești au fost alocate aproape cinci milioane de euro.

Evaluarea din 2011 a impactului celor două programe, la nivel european, a arătat că nu sunt însă eficiente pentru modificarea comportamentelor alimentare în rândul tinerilor. Gândite să ofere o alternativă la gustările nesănătoase, ar fi fost prea mult concentrate pe distribuția de produse și prea puțin orientate către activități educative. Planul european de acțiune pentru combaterea obezității urmărește ca până în 2020, jumătate dintre statele membre ale Uniunii Europene să introducă discipline de educație nutrițională în programa obligatorie și să conecteze copiii la procesele de producție a alimentelor naturale.

În general, se crede că dacă oamenii nu cunosc experiențele de producție a bunurilor pe care le folosesc, apar o sumedenie de probleme socio-economice. Despre hiatul care desparte consumatorul de producător pomenesc cei care critică neo-sclavagia și comerțul ne-echitabil, prin care ajung în rafturi obiecte produse prin munca copiilor sau prin efortul persoanelor forțate de context să muncească în condiții nedemne. Nevoia de-a cunoaște poveștile din spatele produselor a ajuns însă subiect de dezbatere publică mai ales odată cu scandalurile alimentare și polemicile referitoare la hrana modificată genetic.

Conform planului european de acțiune, elevii ar descoperi valoarea unui prânz sănătos pe măsură ce s-ar apropia de natură prin activități de grădinărit, degustări de produse biologice și vizite în livezi și sere. Ar învăța să recunoască efortul celor care lucrează în agricultură și în industria alimentară, iar asta i-ar face să reconsidere semnificația meselor zilnice. Prin activități de gătit, ar descoperi plăcerea de-a prepara o masă sănătoasă alături de colegii lor sau acasă, împreună cu familia. Ar afla nu doar despre beneficiile unei diete echilibrate, dar și despre reducerea risipei de alimente și problema foametei globale, în secolul în care sunt aruncate cele mai mari cantități de mâncare.

 

Prânzul ca o muncă plăcută

Tipul acesta de abordare holistică, după modelul „fermă la școală” se apropie de una dintre cele mai eficiente strategii de combatere a obezității și de întărire a spiritului civic, din lume.  Adoptat mai întâi în școlile japoneze, a devenit repede un reper internațional. În instituțiile care dețin terenuri cultivabile, elevii învață să planteze legume și fructe. Dacă nu este posibil, participă, oricum, la pregătirea mesei și sunt implicați cât mai mult în procesul prin care trec alimentele, până să ajungă în farfuriile lor.

Până acum, în România, doar pedagogia Waldorf avea în vedere, în mod expres, conectarea copilului la experiențele din spatele așa-numitei „realități de-a gata”. Orele de „agricultură biodinamică„, una dintre primele forme de agricultură organică, fac parte din programa Waldorf obligatorie și au rolul de-a crea o conexiune între copil și natură.  Stilul pedagogic este orientat către recuperarea experiențelor naturale. Linia educațională pune accent pe contemplarea activă, observația curioasă și implicarea directă în realitate. De aceea, cele mai multe dintre ore ar trebui să se petreacă în aer liber. Elevii învață prin joacă, să gătească, să coasă sau să croșeteze ori să spele vase și haine. În felul acesta, intră în contact creativ cu obiectele din jurul lor și învață prin propria experiență care e diferența, de exemplu, între, lână și materiale sintetice sau cât de diferit se simte la atingere un portofel din piele față de unul din fîș, sau care e gustul unei roșii de grădină.

 

Cu mîinile pe cuțit și răzătoare

„Lumea nu-și dă seama că tot mai mulți dintre noi ajungem la depresie tocmai fiindcă ne deconectăm de la lucrurile simple din viața noastră, pe care le percepem ca pe niște corvoade sau activități de care ne putem lipsi. Pierdem contactul cu propria viață, pe măsură ce ne îndepărtăm de lucrurile simple, normale, care ne sunt, în definitiv, la îndemînă”, spune Magdalena Popa, care are grijă de masa copiilor de la grădinița Waldorf din Iași. Cât sunt mici, vinerea e ziua în care pregătesc împreună salata orientală. Fiecare vine cu câte un ingredient și încep să gătească, alături de Magdalena.

„Numai în măsura în care creăm o legătură cu tot ce ne înconjoară, putem să și respectăm realitatea în care trăim. Dacă pierdem legătura și ne deconectăm, ajungem să suferim fără să ne dăm măcar seama de ce.  E un lucru simplu să-i dai voie unui copil să curețe un morcov sau o ceapă, să participe direct la masa pe care urmează s-o servească. O va savura altfel. Va fi mâncarea făcută de el, îi va plăcea și o va respecta. Altfel va aprecia data viitoare, supa pe care i-o dă mama. Va ști că mâncarea nu apare dintr-o dată în farfurie, că cineva a depus eforturi și-a muncit ca să i-o dea lui.” Magdalena vorbește pasionat despre cum o experiență simplă se poate transforma într-un panaceu.

„E mai mult decît atât. În primul rând, copilul care gătește, își petrece timpul alături de cineva. Împărtășește o experiență. Le spun mereu părinților să nu-și mai exileze copiii în fața calculatoarelor până e gata masa. Să-i lase să participe și să petreacă timpul împreună. E extraordinar de important să-și folosească mâinile. Asta le dă încredere în ei, își dezvoltă siguranța și nu le mai este frică de lumea în care trăiesc. Nu-i nimic periculos în a folosi un cuțit sau o răzătoare. Lasă copilul să pună mâna pe lucruri! Dacă nu pui mâna, ți-e frică de ele. Ajungi, treptat, să-ți fie frică de tot mai multe obiecte pe care nu știi să le mânuiești. Contactul e cel mai important!”

Fiul Magdalenei nu mai consumă carne de o bună bucată de vreme. I se pare crud să participe la moarte. „Aici sunt mulți copii cu părinți vegetarieni. De obicei, părinții au grijă de comportamentul alimentar al copiilor. Vor să consume, în general, produse făcute de casă, din ingrediente organice. Mai aduc și la școală, uneori, prăjituri, murături, gemuri sau compoturi, fiindcă ideea e să ne conectăm la natură, la fiecare anotimp, cu tot ce are el de oferit”, explică Magdalena.

Prea mult beton pentru o masă sănătoasă

Povestea aceasta durează îndeobște cât ține grădinița. Odată ce trec în ciclul primar, copiii nu mai iau masa la școală, decât dacă optează pentru programul școală-după-școală, unde fiecare învățător decide la ce firmă de catering să apeleze, iar mesele sunt plătite de către părinți. „E adevărat că există ocaziile astea festive, ca Ziua Recoltei, în care părinții sunt încurajați să aducă mâncare făcută de ei, dar cred că se pierde, treptat, preocuparea pentru contactul cu natura, dacă nu-i întreținută și prin altfel de activități”, povestește Gabriela.

În timpul ăsta, fiica ei, care învață la Waldorf, s-a cățărat până în vârful unui copac. „Bineînțeles că mi-e frică, fiindcă așa am fost eu învățată, să n-am voie, să nu explorez, să stau locului și să nu-mi folosesc corpul. Mi-e frică, dar mă abțin. Dacă ea simte că poate să urce până în vârful copacului, pot doar să-i spun să aibă grijă. Să conștientizeze ce face și să nu se arunce așa, cu capul înainte. Dar nu vreau să-i inhib încrederea în ea. și cu mâncarea e la fel. Nu încerc să-i bag pe gât ce nu-i place sau mai mult decât îi trebuie. Mai întâi o las. Să văd care-i ritmul ei. Dacă văd că instinctele ei nu-s calibrate, intervenim să le armonizăm. Dar nu vreau să-i spun de dinainte că știu eu mai bine decât simte ea, cu propriul ei corp. Asta te anulează și ajungi, apoi, să te auto-anulezi, ca adult, dacă îți pierzi încrederea în instinctele tale și-ți spun alții ce trebuie să simți și să faci. A făcut scarlatină, de exemplu, și a trecut pe un meniu bogat în urzici și spanac. Nu era înnebunită, dar s-a jucat cu experiența asta. M-a întrebat:«azi, ce-mi dai?» «Gustă și vezi ce e. Poți să zici că-i fix ce-ți imaginezi tu că este.» Ce vreau să spun e că nu e inconștientă.”

Deși există o livadă spre Tomești, orele de agricultură pentru elevi sunt departe de experiența agriculturii biodinamice, din pedogia clasică Waldorf. „În curtea școlii, unde ne-am mutat de puțin timp, este foarte mult beton.  Există în plan să facem o grădiniță de legume și zarzavaturi, mai ales că avem orele de agricultură, dar o să mai dureze”, spune Adrian Condrea, directorul liceului. Dacă ar face o seră, ar trebui să angajeze și-un paznic. De asta nu cultivă mare lucru nici pe terenul dinspre Tomești, fiindcă nu are cine să aibă grijă de plantație.

 

Cîți părinți cumpără legume de la copiii lor?

Gabriela crede că nu lipsa resurselor, ci lipsa implicării pune bețe în roate proiectelor de felul acesta. Ar propune ca procesul de înscriere a copiilor la liceu să fie însoțit și de un mecanism de selecție a părinților. „Teoretic, ideea e să creezi totul împreună „“ părinți, dascăli și elevi. Dacă ne mobilizăm, se adună și resursele, dar noi avem obișnuința asta, de-a nu ne mobiliza. Stăm pe margine și așteptăm. În școlile Waldorf din afară, au sere și copiii cultivă tot soiul de legume și zarzavaturi. Își pregătesc masa din plăntuțele de care s-au îngrijit ei înșiși, iar surplusul îl vând părinților. și în Timișoara, elevii Waldorf sunt foarte apropiați de natură. Aici, în schimb, lumea se uită ciudat la tine dacă încerci să amenajezi tu un spațiu de joacă și nu aștepți să vină primăria să ți-l facă. Asta în condițiile în care pedagogia Waldorf presupune să înveți în aer liber, prin joacă și tu, ca părinte, ți-ai trimis copilul la Waldorf tocmai pentru asta.” În urmă cu doi ani, Gabriela s-a înscris la Swimathon Iași, un mecanism de crowdfunding prin înot, ca să strângă bani pentru amenajarea curții școlii. Anul trecut, s-a înscris la Cros pentru școli, un alt mecanism de crowdfunding pentru dezvoltarea comunității școlare. A adunat donații ca să doteze școala cu un set de flaute pentatonice. Acum a mobilizat elevii să facă fundraising în Iași, ca să repare sala de sport, care-i nefuncțională.

„Îmi spun părinții lor că le e rușine să facă fundraising și să ceară bani de la oameni, pentru sală. «Dar ca părinte, nu-ți este mai rușine să nu faci ceva pentru copilul tău, ca să aibă unde să practice un sport sau gimnastica, la școală!? Nu știu. Mă întreb.» și cu orele de agricultură e la fel. Am vorbit cu fetele de la Melcul Verde, care susțin mișcarea cu mâncarea lentă. Ne-ar fi dat semințe, să facem o grădiniță, dar nu s-a concretizat. Ca să iasă lucrurile, trebuie un pic de participare”, explică Gabriela.

Sursa foto:  pagina de facebook a Liceului: Facebook Waldorf Iași 

 

Alte articole recomandate

Trimite un comentariu