Actorul și balerinul Ovidiu Danci este primul actor român care a jucat rolul unui travestit „“ Angela în primul sitcom românesc – „Om bogat, om sărac”. Vorbește cu ușurință despre o lume puțin deschisă publicului, o lume contestată, considerată imorală, o lume în care nici măcar el nu a reușit să intre „“ în lumea transsexualilor. Rolul de travestit pe care l-a jucat în „Om bogat, om sărac” a fost cea mai mare provocare a vieții sale, a studiat enorm, a citit și a profitat de experiența sa din Germania, actorul absolvind Academia de Balet din Munchen. Relaxat și dezinhibat vorbește despre o altă lume, pe care a studiat-o cu răbdare și atenție chiar dacă nu a fost primit în ea…
– Cine este Angela?
– Angela este un transsexual de toată frumusețea. Este fratele mai mic al lui Titi și este foarte legat de acesta pentru simplul fapt că a fost singurul care l-a acceptat așa cum este și nu i-a întors spatele când toți ceilalți membrii ai familiei au făcut-o. Angela regretă că nu s-a născut femeie și strânge bani pentru o operație de schimbare de sex. Copiii lui Titi o îndrăgesc mult chiar dacă nu se feresc să facă glumițe pe seama sexualității ei. Deși este foarte feminină, Angela nu s-ar da în lături niciodată de la o încăierare atunci când cineva o ia peste picior și întrece prea tare măsura…
foto: arhiva personală Ovidiu Danci
– Ai interpretat primul rol al unui transsexual în primul sitcom românesc, rolul Angelei. Cât de greu a fost?
– A fost foarte greu pentru că a fost cea mai mare provocare a vieții mele pentru că, chiar dacă am făcut balet și asta m-a ajutat enorm, fiind mai feminin, fiind mai sensibil, este un proces de transformare, exact ca și în cazul transsexualilor. Între cele două lumi este o diferență foarte mare între un travestit – adică o persoană care nu-și dorește să facă o schimbare de sex ci le place să poarte haine de femeie și să se machieze și transsexuali „“ cei care spun și simt că sunt femei captive într-un corp de bărbat… Pentru mine a fost înfiorător de greu acest rol deoarece, ca și bărbat, niciodată nu m-am epilat până la acest rol, nu am avut o pasiune din a merge pe tocuri, nu m-am pensat, nu m-am machiat și asta zi de zi cât au durat filmările. Eram în permanență aranjat pentru rol și filmam 18 ore pe zi. A fost foarte greu pentru nu am avut timp să o iau treptat, pas cu pas, dar a ieșit bine și sunt mândru de el…
„Am interacționat cu un transsexual”
– Ai făcut o documentare pentru acest rol? Ai încercat să intri și în lumea transsexualilor și a travestiților? Ai reușit să pătrunzi în lumea lor?
– Sigur, m-am documentat foarte mult pentru acest rol. Am citit foarte mult deoarece nu am avut un contact direct cu un transsexual. Â Aici, în România, nu am reușit să intru în lumea lor, dar, m-a ajutat experiența. În perioda în care eram la Munchen și lucram pe lângă Academia de Balet, la un restaurant de italieni am interacționat cu un transsexual. șeful meu mi-a spus: „Ea este Pinella”. ” Cum adică Pinella?” Pentru că nu mai auzit acest nume… De fapt este numele italian Pino. El a fost de fapt Pino dar, din timpul liceului a început procesul de transformare și acum este femeie, operată. Am rămas șocat! Apoi am discutat destul de mult cu el și l-am întrebat cum e viața lui pentru că eram fascinat… Era mai frumos decât o femeie, era mai elegant decât o femeie și nimic nu l-ar fi trădat că de fapt ar fi fost cândva bărbat. Mi-a povestit tot procesul prin care a trecut, un proces ușor pentru el pentru că nu a fost lipsit de bani. În general, transsexualii care apelează la procesul de transformare să prostituează, sunt foarte puțini cu bani, operația finală de schimbare de sex ajungând în jur la 40.000 de euro. Sunt foarte puțini care-și permit acest lux și au suportul familiei. El a avut bani, a fost ajutat de familie și și-a găsit un partener care care l-a acceptat și l-a sprijinit din toate punctele de vedere. Cazul Pinellei e un caz fericit…
„Viața unui transsexual e extrem de dificilă”
– și totuși, nu toate cazurile au un deznodământ fericit…
– Așa este. știu alte cazuri în care acest proces este foarte greu. Majoritatea trebuie să se prostitueze ca să poată să-și plătească tratamentul cu hormoni pentru că nu știu dacă statul suportă o astfel de intervenție chirurgicală. Din ce știu eu majoritatea pleacă din România și încep procesul acesta în străinătate unde totul este mult mai ușor, mai simplu… Statistic vorbind, rata de succes a celor care ajung la operații este foarte mică în cazurile acestea. Eu cred că înainte să înceapă acest proces au nevoie de acordul unui psiholog sau psihiatru după o evaluare temeinică însă. Este obligatoriu acest acord, dar eu cred ca acesta se dă mult prea ușor și nu li se explică foarte bine ce îi așteaptă după… Ei au niște așteptări, încep tratamentul cu hormoni și se gândesc că „într-o perioadă de 2-3 ani mă operez, îmi pun silicoane, fac operația și gata”. Foarte puțini reușesc acest lucru, mulți dintre ei rămân cu organul genital masculin pentru că nu au bani de operația în sine, dar au sâni. Mulți, după ce termină acest proces se sinucid pentru că nu sunt așa cum și-au imaginat…
– Adică?!
– Chiar dacă societatea te acceptă, te confrunți cu multe, multe probleme. Trebuie să găsești un grup de suport, cu alte persoane transsexuale cu care să te sfătuiești, să te ajuți. Este foarte greu să-și găsească un partener pentru că sunt puțini cei care accepta chestia asta. Este o tranziție foarte, foarte grea…
– Cum ai ajuns să joci rolul Angelei? Este un segment încă controvesat și considerat imoral… Ai avut după acest rol propuneri… indecente să le spunem?
– Eu am mers la un casting pentru un alt rol, de dansator și directorul m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un alt casting pentru că se căută un actor pentru acest rol, al Angelei. Am încercat! Nu m-am gândit ce înseamnă. Eram încîntat de propunere pentru că distribuție era colosală, au fost mari actori și fiind la ProTv succesul era fost garantat… Eu mi-am dorit foarte mult să văd dacă pe lângă balet pot să joc, să interpreteze un rol… Apoi totul a fost atât de rapid, a trebuit să mă adaptez din mers, să trec prin tot acest proces… Am slăbit 20 kg în șase luni și toată lumea a fost mulțumită, producătorii, publicul. În plus, toate feed-back-urile au fost pozitive. N-am avut niciodată vreo problemă cu chestia asta, iar publicul m-a plăcut. Nu am primit propuneri indecente și nici nu am fost catalogat în vreun fel. Am mai avut și alte proiecte apoi în care producătorii au vrut să lucrez tot această zonă de travestiți însă am obosit… Mi-e foarte ușor să joc acum aceste roluri însă probabil că aș mai accepta un astfel de rol dacă ar fi un lungmetraj. Oricum e bine că acum pot să înțeleg și femeile. Înainte nu m-am gândit ce înseamnă pentru femeie…. Trebuie să stea o zi întreagă pe tocuri, nu mi-am imaginat ce disconfort este să te epilezi lunar… Ce simplu e pentru un bărbat să se trezească să se spele, fără să mai stea o jumătate de oră să se machieze. Acum apreciez și văd cu alți ochi femeile după experiența aceasta…