Ultimele modificări legislative făcute în sensul asigurării unei mai bune protecții a copilului de diverse forme de exploatare prin muncă au fost operate la începutul lui 2015, cînd a fost adoptată Hotărîrea de Guvern nr. 75-2015 privind reglementarea prestării de către copii de activități remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar și de modelling. Ele au fost determinate de diversificarea accelerată a pieței muncii, dar și de dezvoltarea industriei media și de divertisment care au determinat apariția unui număr tot mai mare de oportunități pentru copii, care au început să fie căutați și ofertați pentru a presta diverse activități. Despre cum sînt apărați mai bine minorii prin noua lege, dar și despre cazul sportivelor de la Brașov vorbește președinta Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, Gabriela Coman.
M.N.: Ce semnale a primit statul de a reglementat această zonă de protecție a copilului?
G.C.: Dezvoltarea explozivă a industriei de divertismnent și de media. Mai exact, unele manifestări culturale, sportive sau artistice au început să fie înșelătoare și să ascundă forme de exploatare a copilului. Copilul a devenit prea expus… Apare în spectacole, în clipuri publicitare, la concursuri televizate și multe altele.
M.N.:Â Codului Muncii reglementa deja faptul că minorii dobîndesc capacitatea de muncă abia după împlinirea vîrstei de 16 ani și pot încheia un contract de muncă și la 15 ani, dar numai cu acordul părinților …
G.C.:Â Au fost reglementate și condițiile în care copiii pot presta munci înainte de vîrsta de 15 ani. Este delimitat clar cadrul în care pot desfășura astfel de activități remunerate care să nu le afecteze dezvoltarea adecvată și dreptul lor de a se bucura de copilărie. Condiții ce trebuie respectate de organizatorii evenimentelor respective, de părinți.
M.N.:Â Mai exact…
G.C.: Sînt specificate activitățile remunerate ce pot fi prestate de copii: actor, figurant, acrobat, muzician, dansator în manifestări sau activități de scenă, în emisiuni înregistrate sau transmise în direct pentru radio și tv, cu sau fără scopuri publicitare, în ședințe foto sau de modă, sportiv profesionist. Sînt reglementate condițiile în care copiii prestează aceste activități. De exemplu, copiii de pînă într-un an nu pot fi supuși acestor activități mai mult de o oră pe săptămînă, în intervalul 9:00-17:00. Copii între un an și 5 ani pot desfășura activități două ore pe zi în intervalul 8:00-20:00 și 6 ore pe zi, dar nu mai mult de 12 ore pe săptămînă în cazul celor de peste 12 ani. Trebuie respectate pauzele și faptul că aceste activități nu trebuie să le afecteze școala sau sănătatea. Contractul se încheie între organizator și părinți, copilul fiind însoțit mereu de către aceștia.
M.N.:Â Există un caz din sport. La o gală de MMA, desfășurată la Brașov, au participat și sportive minore. Evenimentul a fost transmis în parte pe marile ecrane, dar meciul dintre minore a fost transmis doar pe internet.
G.C.:Â Am auzit ceva de MMA! Ce este, de fapt, acest sport?
M.N.:Â Este o ramură a artelor marțiale, sportivii luptă, dar în cușcă.
G.C.:Â Lupte în cuști! Nu pot să înțeleg de ce interzicem luptele între cocoși și nu și cele între copii! Am citit că este o problemă cu aceste arte marțiale, că nu sînt recunoscute în țara noastră!
M.N.:Â Nu sînt recunoscute oficial, în sensul că federația care le organizează nu a apucat să-și modifice statutul în acest sens, dar Ministerul Tineretului și Sportului premiază de doi ani campionii MMA!
G.C.: Deci avem un eveniment profesionist, care aduce profit, financiar, de audiență sau de imagine. Trebuie să existe un contract între părinte și organizator, altul decît cel de încuviințare al părinților ca să practice copilul acest sport…
M.N.:Â Nici părinții, nici organizatorii nu au dorit să prezinte acel contract…
G.C.:Â Dacă nu au nimic de ascuns, nu înțeleg reticența. Adevărul se află în acel contract. Direcția de protecție a copilului trebuie să se autosesizeze.
Exploatarea copilului prin muncă, greu de monitorizat în România
România are o legislație complexă și completă care să protejeze copiii de exploatare prin muncă în toate formele ei. Ratificări ale convențiilor internaționale, legislație națională cu privire la drepturile copilului și legislație specifică, inclusiv prevederi în Codul Penal și Codul Muncii. Are un Comitet Național Director pentru prevenirea și combaterea exploatării copiilor prin muncă, echipe intersectoriale pe plan local, coordonate de direcțiile de asistență și protecția copilului.
Statul român alocă suficiente resurse financiare la nivel guvernamental și local pentru asigurarea cadrului instituțional și a resursei umane cu atribuții în protejarea copiilor de exploatarea prin muncă. Cu toate acestea, în timp ce ONG-urile susțin că există 140.000 de copii exploatați prin muncă, statul monitorizează doar cîteva sute de cazuri. Conform datelor centralizate la nivelului Autorității Naționale pentru Drepturile Copilului și Adopție, în anul 2015 au fost înregistrate doar 244 de cazuri de exploatare prin muncă. Discrepanța dintre date e sesizată și de directorul acestei instituții. „Știm că nu ajung la noi toate cazurile. La Autoritate se adună cazurile înregistrate și rezolvate de direcțiile de asistență și protecție a copilului pe care le sesizează în urma vizitelor făcute pe teren de echipele intersectoriale. Nu am garanția că în comunitațile mici, în care serviciile nu funcționează cum trebuie sau nu există, cineva poate sesiza sau identifica astfel de cazuri. Nu sîntem convinși că toate familiile au înțelegere privind identificarea cazurilor”, a declarat președinta ANPDCA, Gabriela Coman. Oficialul susține că acest fenomen ar trebui mai atent monitorizat cu precădere în zona rurală și în vacanța de vară. „Sînt gospodării în care părinții își iubesc copiii, dar îi pun la munci pentru că așa s-a împămîntenit din generație în generație. Aici trebuie delimitat. Dacă îl pui să învețe niște deprinderi, este benefic, dar dacă-l pui să facă munci grele pentru vîrsta lui și renunță la școală, atunci vorbim de exploatare”, a adăugat Gabriela Coman.
În mediul urban, lucrurile stau altfel. Toate statisticile arată că în mediul rural sînt mai mulți copii exploatați prin muncă, în gospodărie, la cîmp sau la creșterea animalelor. Formele moderne de exploatare prin muncă a minorului se află la oraș. „Aici apar majoritatea cazurilor de exploatare sexuală și cele de exploatare pentru comitere de infracțiuni”, a spus șeful ANPDCA.
Studiul „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural” făcut de Fundația World Vision România, arată că timpul mediu petrecut de copiii din mediul rural muncind este de două ore, dar 13% dintre minorii chestionați au afirmat că muncesc, de fapt, patru ore sau mai mult pe zi. „Munca copilului este o realitate nu doar pentru România. Oarecum suprinzător, criza economică a dus la reducerea numărului de copii care lucrează. Din păcate, pentru România nu există statistici care să arate cum evoluează acest indicator”, a declarat Dana Buzducea, advocacy director World Vision România.
ONG-ul „Salvați Copiii” a înaintat totuși o cifră. 70.000 de copii din România sînt nevoiți să muncească în loc să învețe. „Normalitatea lor este sărăcia, munca de la vîrste fragede și imposibilitatea de a visa că, într-o zi, vor cunoaște lumea”, a declarat George Roman.
Jungla statisticilor pornește cu o legislație promițătoare, care se dovedește însă ineficientă în practică. Constituția interzice exploatarea minorilor și angajarea lor în activități care le pot afecta dezvoltarea fizică și emoțională. Articolul 87 (1) din Legea nr. 272/ 2004 Â modificată și completată prin Legea nr.257/ 2013 are un conținut generos: „Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrîns la o muncă sau activitate domestică ori în afara familiei (…) ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.” Â Toate articolele din legislație fac diferența dintre munca acceptabilă și munca inacceptabilă pentru copii, în funcție de impactul ei asupra educației și dezvoltării lor fizice și mentale.
Aici se deschide și zona gri. „De cele mai multe ori, exploatarea prin muncă nu este un factor care să apară izolat în viața unui copil. Există întotdeauna o constelație de factori, care variază de la caz la caz. Uneori, apar abuzul fizic și emoțional, sărăcia, anturajul și multe altele „, precizează comisar Mădălin Èšăranu, de la Inspectoratul Județean de Poliție Iași. Ca să dovedești, în instanță, că un copil este forțat să muncească, plecînd de la impactul muncii asupra dezvoltării lui, ar trebui să poți, de pildă, proba că munca îi afectează în mod semnificativ echilibrul mental și sănătatea, independent de abuzul fizic și emoțional.
Munca poate afecta educația copiilor, dar nici asta nu poate fi dovedit în instanță
De aceea, diferența dintre munca ușoară și munca copiilor rămîne să fie măsurată în funcție de cît de mult interferează cu educația. Rapoartele Comitetului European pentru Drepturi Sociale arată că legislația românească favorizează diferite forme de muncă a copiilor și dreptul la educația obligatorie nu este respectat. În parte, situația ar fi cauzată de lipsa unei definiții clare pentru munca domestică, la care participă majoritatea copiilor din mediul rural.
În județul Iași, de exemplu, în ultimii 10 ani, din iulie 2005 și pînă în octombrie 2015, ITM Iași a sesizat trei situații referitoare la munca copiilor, cînd angajatorii au lucrat cu tineri sub 15 ani, și 79 de cazuri în care n-a fost respectat regimul de muncă al minorilor. „Soluțiile organelor de urmărire penală, primite pînă în prezent, la sesizările ITM Iași, sînt de neîncepere a urmăririi penale – 49 de cazuri – și scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative între 100 și 1.000 de lei, în opt cazuri”, menționează reprezentanții ITM Iași.
Codul Muncii stabilește că vîrsta legală de angajare e 16 ani. Copiii de 15 ani pot să încheie un contract de muncă numai cu acordul părinților. Pînă la 16 ani, angajatorul e obligat să sprijine copilul să-și continue studiile și pînă la 18 ani nu-i poate permite să lucreze mai mult de șase ore pe zi, în măsura în care munca nu-l împiedică să meargă la școală. În majoritatea situațiilor, inspectorii ITM identifică neregulile în timpul programului nomal de lucru, adică pînă la ora 15:00 „“ 16:00. Cu alte cuvinte, majoritatea celor care lucrează o fac în timpul orelor.
Cînd munca nu este reglementată printr-un contract, diferența dintre „muncile ușoare” și munca copiilor devine și mai greu de probat. Așa se întîmplă la țară, unde copiii lucrează împreună cu părinții lor.  Dacă te uiți peste statistici, vezi că în 2011, unul din patru copii din mediul rural nu termina gimnaziul. În perioada în care existau teste de finalizare a învățămîntului gimnazial, numai 45% dintre copiii din sate absolveau școala primară. În spatele abandonului școlar se află adesea o poveste despre copii care muncesc împreună cu părinții lor și nu mai au timp sau energie pentru exercițiile din manuale. În România, majoritatea muncitorilor-copii trăiesc în mediul rural și jumătate dintre ei sînt exploatați prin muncă.
http://www.copii.ro/statistici – Statistica abuz asupra copilului iunie 2015
Legislație în vigoare
Constituția României „“ articolul 49
ARTICOLUL 49
(1) Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vîrsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.
(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.
Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare
HG 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii
Codul Muncii „“ art. 13
HG 75/20015 privind reglementarea prestării de către copii de activități remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar și de modeling
Forme de exploatare prin muncă a copilului
- exploatare prin muncă;
- exploatare sexuală;
- exploatare pentru comitere de infracțiuni.