Pădurile planetei sunt anterioare omului. Pădurea Băneasa este anterioară României. Cunoscută sub numele de Codrii Vlăsiei, pădurea a suferit primele forme de distrugere încă din secolul XIX. Astăzi ea a devenit, potrivit lui Nicușor Dan, „material de studiu al corupției românești”. Un material care înflorește primăvara și care își aprinde culorile toamna. Cel puțin până când corupția își desăvârșește opera.

---

Partea 1

Miracolul vieții, acum 455 de milioane de ani

De la formarea sa și pînă în prezent, planeta Pământ a trecut prin numeroase procese geologice și biologice majore. Ceasul biologic al Terrei, respectiv împărțirea în 12 ore a celor 4,5 miliarde de ani de evoluție, arată că viața a apărut pe Pământ în ultimele cinci minute, iar omul, în ultimele secunde.

Pădurile, înaintea omului

Primele forme de viață multicelulare au apărut în perioada Cambrianului, în urmă cu 455 de milioane de ani. Întîi în apă și apoi, pe uscat, ferigile fiind cele mai vechi plante. Pădurile au început să se formeze în perioada Siluriană din Era Paleozoică, acum 433 milioane de ani.

Viața supraviețuiește extincțiilor în masă.

După această explozie de organisme au avut loc mai multe evenimente majore de extincție ale vieții în masă, iar viața a început să-și recupereze fosta diversitate pe Pământ abia după 200 de milioane de ani, în prima perioadă a erei Mezozoice, în Triasic.

Pădurea, casa dinozaurilor

În Triasic, supercontinentul Pangeea a început să se dezmembreze, nu a mai avut loc nici o glaciațiune, regiunile polare au devenit umede și temperate, iar climatul este favorabil formării pădurilor și apariției vertebratelor, inclusiv a reptilelor. Jurasicul, sau perioada dinozaurilor, a durat 55 de milioane de ani (acum 200-145 milioane de ani), perioadă în care pădurile de conifere și ulterior cele de arbori cu frunze au acoperit aproape întreg uscatul.

Pădurea supraviețuiește, dinozaurii, nu

Ultima extincție în masă, cea din perioada Cretacicului, s-a petrecut acum 65 de milioane de ani. A fost declanșată de ciocnirea Pămîntului cu un asteroid, teorie acceptată pe scară largă de oamenii de știință și care a declanșat dispariția dinozaurilor și a altor reptile de talie mare și a florei fotosinteze. A cruțat însă viața animalelor de talie mică, a mamiferelor, care au putut supraviețui cu hrană mai puțină.

Apare omul, dispare pădurea

„Era vieții recente”, sau Era Neozoică, cuprinde ultimele 65 de milioane de ani din istoria lumii. De-a lungul acestei durate fauna și flora s-au diversificat și au ajuns la forme apropiate celor de astăzi. Acum câteva milioane de ani a apărut și omul. Într-o perioadă scurtă de timp el a transformat fața Pământului așa cum nici o altă ființă nu mai făcut-o, iar în istoria recentă a modificat atât existența, cât și cantitatea altor forme de viață, dar și clima planetei.

Se formează Munții Carpați

Marea fărâmițare a continentelor, pe care o cunoaște Terra acum, s-a realizat tot în Neozoic prin separarea mai departe a plăcilor. Atlanticul de Sud ia proporțiile unui ocean, se desăvârșește separarea Australiei de Antartica, iar peninsulele Europei, Iberică, Italică și Balcanică își ocupă pozițiile actuale.

Subducțiile din jurul Mediteranei duc la ridicarea lanțurilor alpine mai tinere, cum sînt Munții Carpați, iar India ajunge să se ciocnească de Asia, ridicând aici cel mai grandios lanț muntos, Himalaya.

Marea Pontică se retrage, apar Codrii Vlăsiei

Odată cu ridicarea Munților Carpați, Marea Pontică care acoperea teritoriul României de azi începe să se retragă și în zonele joase începe să apară vegetația de stepă și pădurile de foioase.

Codrii Vlăsiei a fost denumirea pădurilor care acopereau odinioară o vastă regiune din sudul României, inclusiv teritoriul orașului București. Codrii se întindeau din sudul orașului Slănic din județul Prahova, la nord și pînă la apa Neajlovului din dreptul localității Călugăreni, la sud.

„Codrul e frate cu românul”

Codrii Vlăsiei au o istorie bogată, în pădurile sale dându-se multe lupte. În 1456, Vlad Țepeș și-a învins rivalul Vladislav Dan la Tîrgșor. Tot aici, Țepeș a fost asasinat de boierii complotiști. „Codrul e frate cu românul” și a fost adăpostul a mulți proscriși sau revoltați, de la hoți la drumul mare la haiduci.

Defrișarea începe în secolul XIX

Cea mai mare parte a zonelor împădurite a rămas neatinsă până în secolul al XIX-lea când, odată cu dezvoltarea comerțului cu cereale și cherestea, s-a început defrișarea pădurilor pentru a face loc terenurilor cultivabile.

Suprafața pădurilor respective era atunci de 30.000 de ha.

Acum mai are in jur de 5.000 de ha.

Doar resturi de păduri

De jur-împrejurul Bucureștiului au mai rămas resturi ale Codrilor Vlăsiei, în special în zona de nord: Pădurea Pustnicu, Pădurea Snagov, Pădurea Comana, Pădurea Râioasă, Pădurea Băneasa. Câteva fragmente ale acestor codri se găsesc și la sud de Bucureți: Pădurea Mislea, Pădurea Plopeni, Pădurea Păulești, Pădurea-Parc Bucov și Pădurea Romanești.

Pădurile, vulnerabile în fața omului

„Pădurile din regiunile joase au fost dintotdeauna vulnerabile în fața omului, care le-a transformat în suprafețe agricole sau în zone rezidențiale. Suprafețele forestiere sînt însă distruse acum într-un ritm exponențial în România, iar pădurile din jurul Capitalei aproape că au devenit o amintire”, a declarat profesor-doctor Cristian Tălângă, prodecanul Facultății de Geografie din cadrul Universității București. Cadrul dicactic explică rolul pe care-l au pădurile.

„Pădurea protejează apa, solul, omul împotriva factorilor climaterici, regenerator natural al aerului, dar în același timp poate avea și un rol socio-economic”, a spus Cristian Tălângă.

Pădurea Băneasa, caz-școală de corupție

„Pădurea Băneasa a devenit un caz-școală pentru cine ar dori să studieze corupția din România”

Nicușor Dan, președintele Asociației Salvați Bucureștiul.

Conform informațiilor furnizate de Direcția Silvică Ilfov-București, fondul forestier din Băneasa ocupă o suprafață totală de 1.297 de hectare, din care până în momentul de față au fost retrocedate peste 800 de hectare, iar o parte din suprafața rămasă este în curs de retrocedare. Cei care au revendicat pădurea sînt moștenitorii proprietarilor din vremea domnitorului Cuza.

„Pădurile proprietate privată sunt supuse unui proces intensiv de degradare, atât din cauza construcțiilor apărute aici, cît și a tăierilor abuzive și a lipsei de preocupări pentru executarea lucrărilor de regenerarea a arboretelor”

pădurar din Băneasa.

Charta lui Szathmari

Primele documente istorice care cartografiază atât așezările din jurul Bucureștiului cât și suprafațele împădurite provin din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Charta României Meridionale din 1864 sau Harta lui Szathmari. Autorul Carol Popp de Szathmari a fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, fiind recunoscut ca primul foto-jurnalist de război din lume după ce a realizat un reportaj fotografic în timpul Războiului Crimeii.

Radiografia Pădurii Băneasa

Comparația între pădurile din jurul Bucureștiului consemnate în Harta lui Szathmari și imaginea de azi, din satelit, a centurii verzi a Capitalei arată reducerea Codrilor Vlăsiei de acum 150 de ani la cîteva petice de suprafața forestieră. Radiografia Pădurii Băneasa șochează cel mai tare. Procesul de retrocedare a mâncat cam două treimi din suprafața pădurii. Iar zonele afectate de construcții se extind agresiv.

și la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pădurea a suferit un soc, atunci când calea ferata a fost distrusă de bombardamente și lemnele de foc pentru București au fost luate din defrișările Pădurilor Baneasa și Cernica.

Legile care nu protejează

Pe lîngă pericolul retrocedărilor, legislația în vigoare nu oferă o protecție absolută Pădurii Băneasa, aflată permanent sub amenințarea defrișărilor.

Codul Silvic spune clar că „reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisă” . Același Cod prevede însă o serie de excepții, atât în cazul obiectivelor de interes național, cât și pentru casele de vacanță ale privaților.

„Suprafața maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzînd construcția, accesul și împrejmuirea, este de maximum 5% din suprafața proprietății forestiere, dar nu mai mare de 200 mp” . Pentru a compensa spațiul verde compromis, constructorului i se impune împădurirea unei suprafețe limitrofe unei păduri a statului, suprafață care să aibă o valoare de cinci ori mai mare decît cea a trenului scos definitiv din fondul forestier.

Regulamentul General de Urbanism este mult mai drastic decît Codul Silvic: „Autorizarea executării construcțiilor și amenajarea pe terenuri cu destinație forestieră sunt interzise” . Conform Regulamentului, cabanele și alte construcții destinate turismului vor fi amplasate numai în liziera pădurilor, cu avizul Ministerului Mediului.

Centura verde care nu mai există

„În anul 1919, un inginer vizionar, Cincinat Sfințescu, a făcut un proiect de urbanism al Bucureștiului prin care a întemeiat Centura Verde din jurul orașului. După un secol, în 2000 a fost aprobat Planul de Urbanism General (PUG), în care Centura a devenit <verde-galbenă>, iar anumite porțiuni de pădure au fost încadrate ca fiind zone cu caracter urban”, a declarat prodecanul Facultății de Geografie, Cristian Tălângă. Acesta amintește cu regret despre proiectul „Zona Metropolinată București”, care nu s-a mai concretizat și care, prin asocierea Capitalei cu zonele învecinate ar fi asigurat o protecție mai eficientă a Pădurii Băneasa.

 

————————–

. Statistica. Facultatea de Geografie – Universitatea Bucuresti.

Apostol, Dan. (1987). Din tainele naturii: editura Sport-Turism.

Luca, A., Marin, C., & Popesc, M. (2000). Geologie generală și Geologia României – Caiet de lucrări practice: Edit. Fundației „România de Mâine”

Radu, Mariana, & Gherasim, Cezar. (2009). Evoluția spațială a rețelei de așezări în Câmpia Vlăsiei din 1791 până în prezent. Comununicari de geografie editia XIII.