Într-o bucătărie din Buzău, o mamă pregătește ciorba și-și muștruluiește copilul. E în clasa a zecea. „Ce-i cu notele astea? Ai prieten?” „Nu, mamă. Nu-mi plac. Èši-am mai spus chestia asta.” „Cum adică, nu-ți plac?”, a întrebat femeia, atentă să nu dea mâncarea în foc. „Uite, nu-mi plac. De ce crezi că mă duc mereu să mă îmbrac de la băieți?” Se așază la masă și nu trece mult pînă ce izbucnește. „Sînt gay!” Pe vremea aceea nu știa termenul „trans”. „Ei, păi ce înseamnă asta?” Fiică-sa izbucnește în plâns. De atunci au trecut cinci ani. Acum două zile a început, în sfârșit, „tranziția”, ca să-și alinieze corpul cu ceea ce simte că este: băiat. Are 22 de ani și studiază pictura în Iași.
„A trebuit să-i explic în cuvintele mele și efectiv, m-a bușit plînsul. Era operată de tiroidă și mă temeam să nu-i provoc un șoc. I-am zis ce înseamnă să fii bisexual, gay și heterosexual. «Uite, eu nu sînt ca tine», i-am spus. «Adică?» «Adică normal»”, își amintește Oscar. Așa vrea să-i spun. Îi este teamă că dacă oamenii îl vor recunoaște, iubita lui o să aibă probleme. „Ea e hetero get-beget. Nu vreau să-i fac rău. Èšin prea mult la ea. E nașpa, dar trebuie să ne ascundem. Am fost odată cu cineva, tot hetero, și oamenii au început să-i trimită mesaje pe Ask.fm. O întrebau dacă s-a dat pe fete și-a devenit lesbiană. M-am pus în locul ei. Nu-i plăcut deloc. De data asta, nu vreau să știe nimeni de noi pînă după tranziție. Cînd o să arăt într-adevăr ca un băiat, n-o să mai fie probleme. O să vedem atunci și cu părinții, să mă prezinte…”
Cu părinții lui, a început să vorbească recent. De vreo două luni, după jumătate de an de tăcere. În 2015 Oscar a aflat că nu este gay. A găsit o broșură despre transgen și transsexualitate. „«Da, mă, și asta! și asta! Nemaipomenit!» Citeam și-mi dădeam seama că, da, ăsta-s eu. N-am fost niciodată gay. Am fost trans!” Cînd vorbește despre descoperirea aceasta, vocea începe să-i trepideze. Îmi spune că e o diferență între „transgender” și „transsexual”. Identitatea de gen nu-i totuna cu identitatea sexuală. Dacă te-ai născut femeie, dar gîndești și simți ca un băiat, atunci esți transgender. La cinci ani nu ai o identitate sexuală, dar ai una de gen. Nu te gîndești că ești o fetiță atrasă de alte fetițe, dar știi că faci parte din gașca băieților, cu care te joci și cu care te identifici.
În România, jumătate dintre liceeni cred că băieții care au comportament efeminat și fetele care se poartă masculin ar trebui să simtă rușine. Oscar, în schimb, spune că nu s-a simțit vreodată respins de colegii lui. E drept, numai profa de psihologie din liceu și îndrumătorul de an din facultate i s-au adresat la masculin, dintre profesori. Se simte ciudat cînd iese dintre prieteni și trebuie să-și rostească numele din buletin. Raportul din 2016, editat de Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale arată că în România, profesorii nu sînt doar nepregătiți să interacționeze cu adolescenți din comunitatea LGBT, dar sînt, la rîndul lor, discriminați, dacă și-ar asuma o identitate non-hetero. De fapt, în România lipsesc aproape cu totul inițiativele care să asigure drepturile persoanelor LGBT.
Tranziția
Lui Oscar nu i-a plăcut niciodată cuvîntul „lesbiană”. „Mereu am spus că sînt gay. «Lesbiană» sună brutal. Nu știu cum să explic. Pur și simplu îmi repugnă cuvîntul. L-am respins dintotdeauna.” L-a respins intuitiv tocmai fiindcă a simțit mereu că este băiat. N-a fost vorba vreodată despre orientarea sexuală, ci despre identitatea de gen. „Cînd le-am spus alor mei că sînt trans…” Își caută vorbele. „Nici acum nu înțeleg cum au putut să reacționeze în felul ăla. N-aveau nici o problemă cînd credeau că sînt gay, dar nu puteau accepta că sînt trans.” Într-o seară, i-a trimis pe Facebook, tatălui său, niște materiale despre ce înseamnă să fii transgender și niște clipuri pe Youtube.
„M-am trezit cu un mesaj kilometric.” Oscar are nevoie de timp. Mai întîi îți spune ce poate accepta mai ușor. Că tatăl lui era convins că persoanele trans sînt cobaii unor medici care vor să facă experimente pe oameni vii. Apoi înghite în sec.
„Mi l-a dat de exemplu pe Elton John și a scris un discurs despre cît de diferit e el de persoanele trans și de ceea ce zic eu că sînt. Nu i-am mai putut privi ca pe părinții mei. Nu știu ce s-a întîmplat. Pur și simplu s-a rupt ceva. Nu le-am mai putut răspunde la telefon, nu le-am mai putut vorbi. Cum au putut să-mi spună așa ceva?” Mai înghite în sec de două ori. „Mi-au spus că cei ca mine sînt posedați de diavol.” A scris asta cu markerul, în engleză, pe faianța de la baie. Apoi a început să strîngă bani pentru analize, ca să înceapă tranziția. „Am trăit cu 50 de lei pe săptămînă. Mai făceam niște lucrări la un artizan, mai aduceam pachete de la autogară pentru un coleg. Am slăbit cîteva kilograme, dar cînd îți dorești ceva cu tot sufletul, faci compromisuri. Îți asumi.”
Nu voia să ceară ajutorul. Tranziția urma să fie numai a lui. Tratamentul cu testosteron pe care îl va lua toată viață nu-l speria. „Ä‚la nu-i scump. Examinarea la psiholog, analizele și mastectomia. Astea sînt foarte scumpe.” În urmă cu două zile a avut consultația psihologică. „L-am convins din prima ședință. Unii mi-au spus că durează patru, cinci, dar la mine a fost simplu.”
Cînd se simțea bine în corpul lui
Pînă la 22 de ani a avut 11 iubite. „Heterosexuale și bisexuale”, îmi spune și începe să enumere, pe degete, calculînd cît a timp a fost împreună, cu fiecare dintre ele. Între două săptămîni și un an și două luni. Era la grădiniță cînd a încercat să zîmbească unui băiat, să se poarte la fel ca celelalte fetițe. „Mi s-a părut oribil. Am mai încercat o singură dată să merg cum merg fetele. și am simțit în interior o senzație dezgustătoare. Nu știu cum să explic. A fost foarte puternic. Atît. Au fost singurele ocazii în care am încercat să văd cum este să fii fată. Pentru mine nu era ceva în legătură cu care să-mi pun întrebări. Pur și simplu știam că sînt băiat, că voiam să mă joc cu băieții și să arăt ca ei.” Băieții de la bloc l-au învățat să scuipe și să facă cornete. „Asta m-a ajutat enorm. și acum, cînd aud în spate șușoteli, «Bă, ăsta e fată sau băiat?», scuip și le bag ceață.” Rîde. A avut noroc. Părinții și-au acceptat ușor fata-băiețoi și nu i-au adus dantele roz și rochițe. O singură dată i-au băgat pe gît niște espadrile roz.
Trupul încă nu-l dă de gol și e la mare. Tuns „castron”, într-un maiou bleumarin, merge la cantină cu părinții cînd o puștoaică mai mare îi zîmbește și-l ciufulește cînd trece pe lîngă el. „Mie mi s-a părut că avea vreo 20 de ani, deși probabil că avea doar vreo 15, 16. Mi-a plăcut enorm. și acum țin minte ziua aceea. Aveam vreo cinci ani. Primisem de la mătușa mea o pereche de pantoloni cu o etichetă pe care scria «Rambo». Eram înnebunit după ei. Îmi legasem și-o bandană în jurul capului și împușcam oameni sărind pe pat. Mi-am zis, «hmmm, ce-ar fi să merg la cantină numai în pantaloni, așa, la bustul gol, să fiu băiet! Poate mă mai ciufulește vreo tipă!” Dar mama nu l-a lăsat și de atunci, vacanțele la mare au început să fie o corvoadă. Nu și-a mai dat jos tricoul vreodată, pe plajă. A început să stea chircit, cu brațele încrucișate, prinzîndu-și umerii strîns, să nu se cunoască nimic cînd bate vîntul. Apoi, n-a mai mers deloc la mare. A început să poarte un maiou cu două, trei numere mai mici, pe care-l trăgea adînc în boxeri și se învelea cu încă două tricouri largi, unul peste altul. „Nu ți-e cald?”, îl întrebau fetele. „Ce să le spun? Că transpir ca un porc?! «Nu! Mi-e super-bine!»”
Primul „coming-out”
În clasa a șasea spre a șaptea pleacă în excursie. Tolănit pe burtă, între două colege, în dormitor, are fluturi în stomac. „Cînd eram lîngă ea, mă apuca așa, cu fluturi. Zic, «Ce dracu”™?!» Cum aveam contact vizual, mă pierdeam. «Ce dracu-i asta?! Mi-o fi plăcînd de ea. Asta e.»” Atunci a fost primul „coming-out”, cum îi spune, adică prima dată cînd „a ieșit” și a vorbit cuiva direct despre cine este. „În mintea mea, gîndesc ca un băiat, simt ca un băiat, așa că nu vedeam nimic aiurea în a-i spune că-mi place de ea.”, își amintește. „Băi, uite, eu sînt homo”, le-a spus. În următoarea excursie, fata cu ochi albaștri, care continua să-i accelereze pulsul, l-a întrebat într-o seară:”Vrei să fim împreună?” Oscar s-a speriat. Trecea în clasa a opta. „Nu știu”, i-a răspuns. „Lasă-mă să mă gîndesc.” S-a gîndit o zi, după care au fost împreună aproape un an.
Au început atacurile de panică. Deși colegii îi vorbeau la masculin, ceva nu nu mergea bine. Îi era frică. S-a dus la medicul de familie. „Nu era de gardă, așa că m-a luat o asistentă, să converseze cu mine, să mă liniștesc.” „Ai prieten?”, l-a întrebat femeia. „Nu.” „Păi, dar de ce?” Oscar a izbucnit. „Că nu vreau! Nu înțelegi că nu-mi plac?” S-a uitat la el, s-a uitat pe fișa medicală, și-a împins ochelarii spre vîrful naslui și l-a trimis la psihiatru. „Eu venism cu o problemă gravă și ea mă trimitea la psihiatru pentru asta!” N-a mers la mai mult de trei ședințe, că erau scumpe. A întrerupt consilierea exact înainte de întîlnirea în care era programat să vină alături de mama, ca să-i spună și ei într-un spațiu sigur. Hotărășe că de aici vin atacurile de panică. Din faptul că se ascunde. Au mai trecut cîteva uni pînă cînd Oscar să-i explice mamei, în bucătărie, ce înseamnă să fii heterosexual, gay sau bisexual. „Numai c-a fost ca și cum nu s-ar fi întîmplat. Nu știu ce să zic. Mama a fost așa, aeriană. A doua zi s-a purtat ca și cum n-am fi vorbit nimic.”
3% dintre români ar accepta ca un membru al familiei să fie o perosoană LGBT, și 61% dintre români nu s-ar simți confortabil în preajma unei persoane LGBT, conform unui raport al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Mama i-a spus totuși soțului ei, iar Oscar s-a trezit cu tatăl lui vorbindu-i despre riscurile mastectomiei. „Nu știu ce i-a venit, dar a fost ciudat. A început să-mi spună că n-o să mai simt plăcere în zona aia.” S-a rușinat. „Bine, tata. E jenant. Cînd termini, pleacă, te rog.” Tatăl lui a fost plutonier major și a avut trei misiuni în afară. Oscar spune că e foarte blînd, dar că nu-și bate capul „cu toți proștii”. Nu voia să vorbească cu el despre plăcere. „Dacă orgasmul e atunci cînd îți tremură picioarele și simți cum te prinde amorțeala în tot corpul, cred că l-am simțit o singură dată. Nu prea îmi place senzația. Mi se pare inconfortabil. Pot să spun că nu sînt așa de obsedat de asta?” Spre deosebire de iubitele și prietenii lui, Oscar n-a încercat să-și forțeze trupul să reacționeze. „Băi, noi nu ne-o tragem?”, l-a întrebat fata în fața căreia a avut primul „coming-out”. „M-am speriat. I-am zis că nu sînt pregătit. Adevărul e că majoritatea iubitelor mele începuseră de la 14-16 ani. Eu aveam 19 cînd am încercat prima dată și abia pe la 20 am fost dezvirginat. Nah, s-a întîmplat, nu e mare lucru, dar nu cred că era momentul potrivit și persoana potrivită.” Nu și-a pus niciodată prea multe întrebări. I se pare firesc să nu simtă „senzații feminine. Poate de asta. Nu m-am întrebat niciodată de ce nu prea suport senzația asta. O resping.”
Frica
Pe trei dintre iubite le-a adus acasă, să le cunoască și părinții. „Mamaie, pot să vin cu prietena mea?” Bunica lui Oscar, o femeie cochetă, care n-a renunțat niciodată la blănuri, îi răspunde prietenos. „Cum să nu?!” „Dar știi, tu, în ce fel sîntem prietene.” Avea 19 ani cînd Oscar îi explica bunicii ce înseamnă că se simte băiat. „Păi ție nu-ți trebuie aia?”, l-a întrebat. „Nu, mamaie, că eu sînt băiat”. „A, deci tu vrei să fii băiat.” Lui Oscar îi strălucesc ochii cînd își amintește de bunica lui. Curînd, întreaga familie a aflat că îi plac fetele și că se simte băiat. Numai că încă nu aflase cuvîntul „trans”, așa că cei din jur știau, ca și el, că e gay.
„De asta nu mi-a venit să cred că ai mei n-au putut să înțeleagă că sînt trans. Adică n-aveau nici o problemă că mă simt băiat și-mi ziceam că-s gay. E absurd. Nu mă așteptam.” Într-o seară, după jumătate de an de tăcere, Oscar i-a trimis, pe Facebook, tatălui său, o broșură editată de cei de la Accept. „Nu mă aștept să citești, dar, poate, totuși, pe asta o vei deschide”, i-a scris. Era ora unu noaptea, iar a doua zi dimineață a primit o promisiune. O va citi. „De atunci s-a schimbat totul. De vreo două luni, de cînd i-am trimis broșura. Nu știu ce s-a întîmplat, dar s-a schimbat cu totul.” Fiindcă Oscar era în Iași, tatăl lui a mers la medicul de familie și i-a luat trimitere, ca să înceapă analizele pentru tranziție.
55% dintre peroanele LGBT din Romînia au fost agresate verbal și 38% au fost agresate fizic, conform raportului European Union Agency for Fundamental Rights din 2012
Oscar e gelos pe băieții care au intrat în viața iubitelor lui. „Am fost și cu fete bisexuale, dar gelozia o simt față de băieți, fiindcă eu sînt, deocamdată, incomplet. și incomplet probabil că o să rămîn toată viața, într-o anumită măsură, dar acum e mai puternică senzația, fiindcă am înfățișarea asta ambiguă. După vreo șase luni de testosteron, lucrurile se vor schimba. Acum, nu sînt băiat. Ä‚sta-i adevărul. Sînt băiat aici” și arată cu degetul spre frunte, „dar corpul meu nu se pupă încă cu ce simt și ce gîndesc. Sînt unii care se cocoșesc și se bat cu pumnul în piept că «Eu sînt băiat!» Lasă-mă, frate, că nu ești. Nu încă, pînă nu faci tranziția!” Oscar se fîstăcește mereu cînd trebuie să meargă la baie. Uneori îi este frică să intre la băieți. „Pe-un prieten de-al meu l-au săltat însă bodyguarzii, fiindcă a intrat la fete. Eu fac caterincă și cînd mai ies cu prietenele, merg cu ele. E mai sigur decît la băieți.”
Într-o seară, un prieten de-al lui a fost înconjurat de o gașcă. „Bă, tu ce ești?” „Băiat”, le-a răspuns. „Fugi, mă de-aici!” I-au dat tricoul jos și l-au lăsat numai cu „binder-ul” care-i aplatiza pieptul. Apoi l-au filmat și au pus clipul pe YouTube. A doua zi, toți tinerii din Buzău vorbeau despre asta. „Mereu mi-e frică de viol. De asta, dacă n-am încotro, prefer să fiu sincer. Mi-e groază că aș putea să pățesc același lucru. Decît să te bată măr niște idioți sau să-ți facă așa ceva, mai bine le spui că ești fată. Asta e. După tranziție n-o să te mai întrebe nimeni ce-ai în pantaloni, dar pînă atunci, corpul nu te ajută”, îți spune. Mîine va continua analizele, ca să înceapă tratamentul cu testosteron.