Anca Stamin vorbește din interior despre fenomenul minorilor lăsați acasă de părinții care aleg să muncească peste hotare. Ea gestionează un proiect special derulat de fundația „Salvați Copiii”, care s-a aplecat asupra subiectului printr-o serie de programe de asistență și suport educațional și social
La Fundația „Salvați Copiii”, Anca Stamin coordonează un proiect la nivel național, dedicat copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate. Din 2007, subiectul s-a aflat constant pe agenda organizației, cu studii și servicii centrate pe subiect. Peste 4.000 de copii și 3.000 de adulți au trecut deja prin filtre de suport educațional, psihologic și social, iar din ianuarie 2015, o extensie dezvoltată de fundație vizează să cuprindă și mai multe persoane implicate în criza migrației economice.
Un call-center gratuit (0800.070.040, număr apelabil pe teritoriul României din orice rețea de telefonie fixă și mobilă), un site special (copiisinguriacasa.ro) și 16 centre locale în 15 orașe compun reperele noului program, care va funcționa până în septembrie 2017. „Desfășurăm activități de tip after-school, recreative, astfel încât să-i ajutăm pe copiii aflați în dificultate să socializeze. Organizăm și meditații pentru cei mici, dar și întâlniri cu părinții sau aparținătorii spre a-i pune în temă despre cum ar trebui să acționeze, legal și emoțional, pentru a reduce impactul social asupra copiilor”, explică Anca Stamin o parte din obiectivele urmărite.
„Pe la primăriile rurale, asistentul social e bibliotecarul sau referentul agricol”
Ea face referire la lipsa raportărilor pertinente cu privire la numărul real al copiilor cu părinți aflați la muncă peste hotare. și invocă o experiență personală: „În 2015, pentru a ne face o impresie generală, am cerut date prin inspectoratele școlare județene, care însă nu cuprind oricum copii sub trei ani ori pe cei neșcolarizați. Chiar și așa, au rezultat evidențe de trei ori mai mari decât cele provenite dinspre Protecția Copilului! Diferențele sunt semnificative”.
Explică apoi sensul juridic al proiectului aflat acum în derulare: „Promovarea publică a vizat conștientizarea părinților și aparținătorilor asupra modalităților de a-i proteja pe copiii rămași acasă. Una dintre ideile principale e aceea că fiecare copil trebuie lăsat în grija unui reprezentant legal dacă pleacă ambii părinți sau doar unul. Se impune urmarea unei proceduri speciale la primărie, numită notificare, este desemnată persoana în grija căreia rămâne copilul, după care se ajunge la instanță pentru confirmare. Doar astfel copilul are un reprezentant legal. Bunicii, de exemplu, n-au nici un drept de semnătură dacă nu e operat mecanismul descris. Pe scurt, spre a beneficia de acces nerestricționat la drepturile sale, copilul are nevoie de un reprezentant legal”.
Procedura e consacrată din 2013, dar, spune Anca Stamin, „oamenii sunt încă reticenți la astfel de reguli. În special în mediul rural, manifestă rețineri în a anunța la primărie de teamă să nu le fie luat copilul. E vorba despre necunoaștere, dar și despre o organizare precară administrativă. În fiecare primărie ar trebui să existe o persoană specializată cu atribuții de asistent social, dar, în majoritate, rolul acesta e atribuit la grămadă, poate bibliotecarului, poate referentului agricol”.
„Educația părinților, principalul criteriu pentru soarta copilului”
De unde vine totuși diferența de dezvoltare la copiii afectați de migrația economică? „De la educație!” e cel dintâi criteriu rostit de Anca Stamin. Detaliază: „E foarte important nivelul intelectual al părinților, cum înțeleg să-i implice pe copii și să-i pregătească pentru despărțirea temporară. Majoritatea neglijează însă aceste aspecte. Își anunță plecarea în ultima clipă, în loc să discute din timp cu copilul, să-l pună în temă, să-l susțină să se adapteze cu persoana în grija căreia va rămâne. E vorba despre un minim scenariu de rutină, care l-ar ajuta pe copil să aibă reacții emoționale și comportamentale mai bune. În caz contrar, minorul e expus rapid la depresie, introvertire, anxietate, scăderea stimei de sine, autocultivarea unui sentiment de abandon. Toate aceste detalii se adună și, ca adult, un astfel de om ajunge să nu înțeleagă de ce are o personalitate de un anume fel, să nu aibă încredere în cei din jur ori, caz extrem, să apeleze la suicid”.
„O problemă provine și dinspre migrația ilegală, care creează probleme părinților în eventualele încercări de a reveni mai des acasă, mai ales că acum, cu companiile low-cost, nu ar mai costa o avere să zbori de la Roma sau Madrid. Dar, fiind ilegal la muncă, oamenii își pun problema că o plecare de acolo le-ar afecta statutul și renunță de multe ori să se întoarcă frecvent în România, la copii”.
1,35 milioane de euro, fără TVA, e bugetul de care dispune „Salvați Copiii”, cu finanțare Velux Foundation, în programul „Protecție și educație pentru copiii afectați de migrația pentru muncă în străinătate, prin centre de zi”