Toată lumea își comandă de la firme de catering. Prin regulamentul școlilor nu ai voie, dar dacă ne-ar opri, ar ieși scandal. Preferă să închidă ochii, fiindcă atunci când le-am cerut să îmbunătățească oferta de produse, să fie mai variate și mai sănătoase, n-a făcut nimeni, nimic. Așa că ne-au obligat să ne descurcăm cum putem”, povestește fata. Mai are cîteva luni și termină liceul. Învață la Pedagogic, în Constanța, dar te asigură că la fel se întâmplă peste tot.
România este țara cu cei mai puțini adulți supraponderali din Europa, dar cu o rată accelerată de creștere a a obezității în rândul copiilor. Cifrele arată că cei mai mulți dintre ei ajung să aibă probleme cu greutatea la 11-15 ani, adică atunci când încep ciclul gimnazial și ajung să învețe de după-amiază. Au din ce în ce mai puțin timp pentru masa de prânz, care se transformă într-o gustare luată pe apucate în bancă. Încep să mănânce neregulat și, îndeobște, alimente care să le dea energie pe moment, fără să fie și nutritive.
Catering pe ascuns
Cel puțin două proiecte legislative au vizat până acum în România introducerea unui prânz gătit pentru elevii români. Inițiativele sunt însă respinse deoarece școlile românești, în marea lor majoritate, nu au cantine și spații adecvate de servire pentru mâncarea gătită. De exemplu, în Iași, din 65 de școli în care se învață de la ora 12.00, doar 11 dispun și de o cantină.
Liceul Pedagogic din Constanța are însă un spațiu special amenajat pentru a lua masa. „Cantina este accesibilă numai pentru clasele mici, fiindcă este prea mică. Noi, ceilalți, ne comandăm de mâncare la școală. Dar este un comportament foarte des-întâlnit. Majoritatea prietenilor mei, din țară, nu doar din Constanța, fac asta. La chioșcul din incinta școlii nu găsești aproape nimic sănătos. Am rugat-o pe doamna de acolo să diversifice puțin produsele, să aducă fructe și sucuri proaspete de fructe, dar rugămintea elevilor nu înseamnă nimic. Am vorbit și cu profesorii, să schimbe contractul cu furnizorii de alimente, pentru că școala poate să hotărască ce gamă de produse pot fi comercializate în incinta ei. Am venit cu propuneri, am căutat firme de catering care oferă mâncare sănătoasă, neprăjită, dar… Adevărul e că nu vrea nimeni să-și bată capul”, povestește fata care în urmă cu doi ani a candidat pentru rolul de președinte în Consiliul Elevilor.
Atunci și-a construit campania electorală pornind de la mantra: „fără ajutorul doamnei directoare”. „Ceilalți colegi care au candidat au venit cu programe de felul «cu ajutorul doamnei directoare, vom face asta și vom obține recunoaștere europeană». Eram convinsă că n-o să mă voteze prea multă lume, dar am vrut să trag un semnal de alarmă. Degeaba ai un olimpic recunoscut pe plan european, dacă majoritatea elevilor face pregătire și abia se descurcă la școală. Recunoașterea asta acoperă o altă realitate de care nu ține nimeni cont, fiindcă nu știm să-i responsabilizăm pe cei de sus.” A atras atenția că nu e corect ca profesorii să fumeze în școală, dar elevii de 18 ani, nu. „Cred că e foarte nesănătos să fumezi și că nu ar trebui permis în instituțiile de învățământ. Dar era incorect ca profesorii să facă asta, iar alți adulți, nu, doar pentru că erau elevi. Fie pot fuma toți adulții, fie nu fumează nimeni în școală. Regulamentul nu poate avea două fețe, în funcție de unde te afli, pe ierarhie.”
Campania aceea a fost un prilej să-și amintească de multe ocazii în care ea și colegii săi n-au știut să ceară adulților să-și asume responsabilitatea. „Au fost mici prostioare. De exemplu, în generală, am strâns bani ca să avem un radio în școală. Foarte puțin. Doi lei de elev. Dar nu avem radio nici acum. Am cerut să ne fie dați banii înapoi sau să fie instalat radioul. Nu e vorba de bani, ci de respectul pentru un proiect în care te-ai angajat”, explică. Acum nu mai vrea să aibă probleme cu profesorii. și-a depus deja dosarul să studieze în Anglia, după ce termină. știe că soluția ei și-a colegilor, de-a comanda neregulamentar mâncare caldă la școală nu-i ajută și pe cei care nu-și permit s-o plătească. De altfel, cu puține zile în urmă a năvălit ca o furtună în cancelarie. Pentru că banchetul de absolvire este foarte scump, s-au hotărât să facă o listă cu toți elevii care n-ar putea să participe, cu toate că și-ar dori. Vor face chetă și vor căuta să acopere împreună cheltuielile. N-a găsit pe listă numele unui coleg mai vechi, despre care știa sigur că trăiește într-un context fragil. „În locul lui, pe listă era trecut numele fiului profesoarei care e dirigintă la clasa în care învață. Am intrat răcnind în cancelarie și am sunat-o, după aceea, pe mama. Am greșit că am izbucnit, dar efectiv nu m-am putut controla.”